E a mia oara cand ascult melodia asta. Aceeasi, mereu aceeasi, la nesfarsit. Ma simt ca intr-un film, si asta ar fi unul din momentele alea...care au nevoie de un fundal.
Nu cred ca as putea sa adaug acest film vreunei categorii, pentru ca nu stiu cum se va termina. Poate fi comedie, desi... nu prea cred, cu toate ca am ras atat de mult in ultima perioada. Ar putea fi inca un film romantic. Desi...nu, nu nici asta.
Starea asta de melancolie persista de o buna bucata de vreme, dar parca azi a fost ceva...in aer. A fost o zi atat de melancolica, si totusi nu e la fel ca alte zile de melancolie.
Dintr-o data parca mi s-a facut o pofta de...ciocolata! Si...de un film bun. Unul din acelea la care razi plangand...sau invers. Dar nu azi, n-a fost sa fie azi ziua aia.
A fost destul de placut sa merg cu autobuzul, sa urmaresc toate imaginile alea pe care le stiu pe de rost,dar de fiecare data par altele, defiland una dupa alta. Cu gandul aiurea. Iubesc sa fac asta. Atatea lucruri la care sper, cine ma opreste sa sper si sa visez? Nimeni nu-mi poate lua asta.
Ah, melodia asta.... Numai orchestratia parca spune tot.
Maine e o noua zi. Nu stiu ce va urma, dar tot ce pot face e sa visez si sa sper in continuare. Stiu ca si happy-end-ul meu va veni. Pana la urma, nu e totul asa de rau cum credeam. Intr-adevar, viata e...frumoasa.
Si inca o data ascult aceeasi melodie...
