Catre omniprezenta ta

Iti aduc un omagiu, dragul meu. Pentru tot ce m-ai facut sa realizez, pentru ca m-ai ajutat sa scot la lumina comoara mea cea mai de pret, de a carei existenta nu stiam inainte de tine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa vad lumea fara masca si m-ai intarit prin ignoranta ta. Insa acum imi voi lua ramas bun, prieten absent, pentru o eternitate si ceva. Voi presara pe drum bucatele de amintiri cu tine, in caz ca voi dori sa ma intorc, si-ti voi ingropa sentimentul efemer la poalele arborelui ce ne-a ferit de ploaie. E deja absurd de tarziu, iar tu, cu spiritul tau aromat cu trecut, m-ai facut sa aman prea mult marea intalnire cu prezentul. Nu-ti mai las decat vorbe prea seci, legate cu amintiri de vara. Vara lui '08.

Adio, iubire nestiuta.

..o'clock!

E fix! Ma iubeste!
Serios? Nu poate sa ma iubeasca si daca nu e fix?
Pai daca nu, ce ar trebui sa fac?
Am sa-i soptesc ceasului ca pendulul cel mare sa se opreasca la fix. Asa, poate o sa ma iubeasca incontinuu, pentru o eternitate.

Dar..ghici ce?
Te-am pacalit, nu e fix, si tot ma iubeste!

Stai putin...cine?