As vrea.
Un sarut.
O mangaiere.
Un vis.
Visul...
Nu-l vreau!
Zic prost.
Sigur ca-l vreau.
Sa ma pierd in gandurile tale.
N-am timp.
N-am timp sa zbor.
Cum faceam altadata.
N-am timp sa numar masinile colorate de pe strada mea, in timp ce te astept.
Nu te mai astept.
N-am facut-o niciodata.
Si-o voi face mereu...
Totusi.
Am incredere.
In vis.
Si n-am.
Cateodata nu exista.
Poate l-am pierdut.
Il caut, nu-l gasesc.
Iar apoi apare.
E un joc prostesc.
De copii.
Pentru ca suntem copii.
Vom trai vesnic asa.
Ca niste copii.
Vom invata.
Sa gasim fericirea.
Sau s-o fabricam.
Se poate?
Hai!
Incearca.
Ia vezi, ce-ti iese?
