Follow me

A inceput ca o joaca...

- De ce mi-e dor de tine deja?
- De ce vreau sa te iau in brate?
- De ce am o pofta nebuna de tine?
- De ce nu vreau sa te pierd?
- De ce-mi esti prezent in fiecare gand?
- De ce-mi esti mai presus de gand?

Intrebari lasate sa pluteasca usor in aer, fara un raspuns. Si totusi sunt atatea certitudini in ele.

Iarasi aveam una din zilele alea. Au devenit atat de obisnuite in ultima vreme... Una din zilele alea in care, oricat de calma as parea, ceva din mine se sufoca si isi doreste cu disperare sa respire. Orasul asta cu oamenii lui superficiali si rutina innebunitoare ma lasa din ce in ce mai des tanjind dupa aer. Alt aer. Sunt libera sa fac tot ce vreau, sau cel putin asta imi spun mereu, si totusi ma simt captiva aici. Toate gandurile mele sunt guvernate de unul puternic, ce deja s-a transformat de mult in dorinta. Vreau sa plec. Ba nu, sa fug. Sunt atatea lumi pe care vreau sa le descopar, atatea lucruri pe care sa le aflu... Si mai important, atatea locuri in care pot fi complet necunoscuta, in care nu as mai avea nici macar uneori impulsul stupid sa ma ascund, in care as putea sa fiu eu, sau macar sa descopar cine sunt eu.

Insa chiar si asa, nu vreau sa fug de tine. Nu. Te vreau langa mine. In fiecare loc nou in care ma imaginez evadand, te vad si pe tine. Tot ce descopar si aflu, ma vad impartind cu tine.

Mi-am jurat ca n-o sa ma indragostesc. Ca n-o sa ma las legata de nimeni. Macar pentru o vreme.

Ce mi-ai facut?

Lost letters

Dragul meu,

Iti scriu pentru ca imi lipsesti. Imi lipsesc mainile tale neastamparate in parul meu, imi lipseste rasuflarea ta dulce mangaindu-mi gatul, imi lipsesc buzele tale acoperindu-mi fiecare centimetru de piele…

Imi lipsesti cand ploua, pentru ca atunci m-ai fi luat in brate si am fi dansat.

Imi lipsesti cand e soare, pentru ca atunci m-ai fi rapit ca sa-mi arati lumea.

Imi lipsesti dimineata, pentru ca atunci m-ai fi trezit cu cele mai dulci sarutari, avand cel mai dragut par valvoi pe care l-am vazut vreodata.

Imi lipsesti seara, pentru ca atunci mi-ai fi aratat stelele si m-ai fi convins ca pot ajunge dincolo de ele.

Nu-ti scriu pentru ca nu pot fara tine. Nu vreau fara tine.

Nu-ti scriu pentru ca te vreau inapoi. Nu vreau sa te intorci asa.

Nu-ti scriu pentru ca as fi vrut sa ramai. Stiu ca n-ai fost niciodata aici.

Iti scriu pentru ca imi lipseste ce ar fi putut fi.

- B.