Stii, cred ca ti-am mai spus. Ai facut ziua aia perfecta. Acum, cand imi reamintesc toate astea, stiu ca era doar o greseala. Poate ca stiam din momentul in care ai hotarat ca imi vei atinge buzele din nou. Doamne, nici nu stii ce furtuna ai declansat, cu tot cu fulgerele alea ce le tot iubesc asa mult. Parca mi-as fi bagat degetele in priza.
Atunci parea minunat.
As fi putut sa te opresc, parea lucrul cel mai normal de facut. Dar presupun ca normalul nu e domeniul meu. Cred ca am ales de multa vreme sa-mi ascult aiurita asta de inima. Tot bate pe aici, nu-mi da pace, asa ca am fost mai lasa, am lasat ca balanta sa se incline in favoarea ei. Si poftim, uite ce-mi face.
Egoism? Sigur, si pe asta il am. S-a bagat si el in ecuatie, nici nu se putea altfel.
Oh, trebuie sa-ti marturisesc ca s-a lasat ceata aici, in lumea mea (la tine am auzit ca-i cam frig). Si de aici nu prea mai vad momentul in care am hotarat ca a fost mai buna decizia ce-am luat-o. Nu de alta, dar momentul asta coincide cu cel in care am hotarat ca iar am dat-o in bara.
Uite cum zic eu: daca mi-as fi mentinut bula mea de sapun in jur, care, apropo, atunci era mai frumos colorata ca niciodata, acum sigur te-as fi avut pe noptiera, intr-un glob din ala de sticla cu mici fulgi de nea sau stelute in el, fiind numai al meu. Sau poate nu, dar ma stii doar, imi place sa visez. Si imi plac globuletele alea din sticla.
Cel mai bine era daca nu as fi iesit in noapte, la numarat de stele. Nu cu tine. Asa, te-as fi avut si acum aproape, asa cum si vroiam de la inceput, nu cum mi-ai fost atunci.
Cred ca nu prea intelegi. Nici nu ma astept. Probabil esti ultimul care ar intelege asta, dar e bine si asa, oricum candva o sa-ti darami zidul ala care-ti sta in fata. Apropo, Ai facut o treaba buna cu zidul, l-ai ridicat uimitor de repede si mai e si solid rau. As fi apreciat daca aveai putina grija cum manuiesti caramizile alea. Cateva mi-au cazut in cap.
Oricum, sper sa nu-ti tina mult. Asta-i doar o urare de-a mea.
Iti dau un sfat. Ia-ti o bula de sapun imediat ce cade zidul ala pe tine. E mult mai confortabila, atat dinauntru cat si din afara.
Stii ce? Te ador, dar nu prea. Te ador cum as adora un glob de sticla. Asa ca fa bine si nu te sparge prea curand. Dai bine in lumina ce cade pe tine prin ferestrele mele. Ar fi pacat sa ramana gol locul ala (nu noptiera, acolo ai fi prea aproape de inima mea, si nu da bine). Locul de pe pianul meu prafuit iti vine ca turnat.
