O mica fetita

A fost fetita aia mica si rasfatata, care credea ca i se cuvine totul, cu fundite rosii in par si rochite care mai de care mai frumoase. O fetita care se credea mai presus de ceilalti, care lupta pentru ceea ce isi dorea, chiar daca asta insemna doar putina smiorcaiala si clasicul batut in podea cu piciorul.
A fost fetita care, mai apoi, timida si tacuta, a uitat cum sa-si impuna punctul de vedere. Fetita careia ii pasa atat de mult de parerea celorlalti, ca o ignora pe a ei. Usor de modelat dupa vrerea oricui, fetita asta ce incerca sa le arate tuturor cine e ea de fapt, dar sfarsea prin a incerca sa fie pe placul tuturor. O fetita care vroia sa cucereasca lumea, dar totusi tacuta, balbaita si, ce-i drept, cam stearsa.
Desi acum nu mai e o fetita, ii place sa creada asta. Inca vrea sa cucereasca lumea intreaga, inca mai este balbaita cateodata, si tacuta.
Insa e mai hotarata, cam ca fetita aia mica, desi a scapat de obiceiul batutului din picior. A reinvatat sa-si impuna punctul de vedere si parerile nu i le mai schimba nimeni, doar ea, atunci cand stie ca mai exista si alte variante sau pur si simplu nu are dreptate.
Chiar daca a fost si timida, si inca mai e, intotdeauna a vrut ce era mai bun si ce era mai sus. Din cauza asta a si gresit de atatea ori, a incurcat obiectivele si a ratat de cateva ori ce era cu adevarat bun.
Dar cu toate astea, mereu o sa fie fetita cu fundite in parul carliontat, care miroase a capsuni si care e un pic cam incapatanata. O fetita care tanjeste mereu dupa un suflet de care sa se lipeasca si dupa un alint. Dupa amintiri noi si vechi, stranse in cutii frumos colorate si sticlute bine conturate.