Si cu cerul ce vegheaza asupra mea.
Un cer intunecat, dar limpede, plin de stele.
Sau poate, un cer luminos.
Cerul in care se oglindeste un suflet,
Ce e ca un labirint intortocheat,
Si pe care nu stiu daca voi avea putere sa-l parcurg.
Pe alocuri imi mai stau si nori in cale.
Drumul mi-l presar cu stele culese,
Doar in caz ca voi renunta.
Asa, ca sa-mi pot gasi drumul inapoi.
Dar n-am sa renunt.
La fiecare pas facut, ceva ma face sa continui.
Zambetul.
Si caldura bratelor ce ma-nconjoara.
Nu-mi da drumul. Niciodata.
Un comentariu:
>:D<
Trimiteți un comentariu