.

Am prea multa incredere. In oameni, in tot. Increderea asta o detin in cantitati industriale. Poate pentru ca e tot ce am deocamdata, sau cel putin asta cred.

Ah, vorbele le aspir si inghit cu atata sete! De ce? Ma bazez excesiv pe ele, si e nociv. Ma consider oarba, surda si muta pentru asta. M-am inselat de atatea ori, insa cumva, reusesc sa-mi sterg tot din minte, ca si cum intr-o noua zi nu mai conteaza decat ce va urma, fara sa imi mai ramana din ziua precedenta decat mici farame, care se evapora si ele in ceata.

Mi se asterne un drum asa de lung in fata, si cu toate astea eu vad un drum spre nicaieri, fara sa vreau. Lumea mea e limitata, indiferent ce inseamna asta. Cand se va intampla sa ies din ea n-am sa am mai nimic. Ce voi face atunci?