Pentru ce imi faci cadou perechea asta de aripi, daca ai de gand sa-mi spui ca oricum nu pot zbura? Imi alimentezi setea de sperante si vise, ca apoi sa ma lasi sa ma usuc incet. Sa tanjesc.
Tanjesc dupa stropul de fericire pe care mi-l oferi doar asa, sa-mi doresc mai mult. E adevarat, logica mea lipseste aici si asta pentru ca sunt asa slaba.
Am comis-o din nou. Prostia, adica. Prostia sa te las sa faci asta cu mine.
Inca nu inteleg cum de e asa greu sa ma desprind, sa nu imi mai pese atat. Sa imi fiu de ajutor, sa imi fie bine. Ma gandesc ca daca as face asta, accesul tau la mine ar fi mai putin realizabil. Probabil s-ar inversa si rolurile...asta nu-mi place.
Eu vreau egalul, macar aici. Dar mi-au spus ca mai au doar mai mic sau mai mare...
2 comentarii:
tare de tot..:)
exista si varianta aia, mult mai urata, cand cineva iti ofera aripile, iti spune ca poti sa zbori, iar tu o comoti rau de tot in timpul zborului...
Trimiteți un comentariu