Cuget de toamna

Pentru Oana. LA MULTI ANI!


De cand ne stim facem greseli. Se intampla chiar sa ne impiedicam si sa cadem dintr-una intr-alta. Si atunci ne oprim si ne intrebam: "Oare o sa se termine vreodata? Vom reusi noi sa ajungem in acel moment cand viata va fi in sfarsit asa cum vrem, cum ne-o imaginam, perfecta?".
Ei bine, uite, si asta e o greseala. Nimic pe lume nu e perfect. Ce-ar mai fi viata daca totul ar fi asa cum ne planuim, daca n-am da gres niciodata? Unde ar mai fi surpriza, emotiile, de unde am mai invata? Cum s-ar mai cladi amintirile, fara riscuri, fara tampenii facute fara sa te gandesti prea mult, fara imprevizibil? Pentru ca, pana la urma, asta e viata: surpriza, nebunie, speranta, nesiguranta, vise, incredere, curaj, rasete, plansete, iubire si puterea de a continua.
De multe ori ne dorim atat de tare sa dam timpul inapoi, sa schimbam atatea lucruri, ca nu ne dam seama ca timpul trece pe langa noi, fara sa se mai intoarca, timp pe care garantat il vom regreta mai apoi.
Asa ca ce e de facut e sa lasam regretele, sa lasam timpul ce a trecut la locul lui, el nu se mai intoarce, si sa stam aici, unde ne e locul, in prezent, sa ne traim viata pretuind fiecare secunda. Sa ne lasam viata cu imprevizibilul ei sa ne conduca, impreuna cu deciziile bune sau mai putin bune. Sa fim eroii propriei noastre povesti, care se scrie permanent. Si vom ajunge, candva, sa ne uitam in urma, sa vedem o viata traita cu adevarat, cu bune, cu rele, apoi sa zambim cu toata inima si sa ne continuam drumul mai multumiti ca niciodata.
Pentru ca "cine isi aminteste cu placere, traieste de doua ori", si daca suntem aici, inseamna ca exista un motiv pentru asta.