Inca din clipa in care l-a vazut a ramas fara aer. Abia daca mai reusea sa ingaime vreun cuvant pana la capat. Cu fiecare sarut era si mai sigura ca buzele lor se potriveau perfect.
Nu vroia ca el sa plece vreodata de langa ea, sa-l piarda. Ii era atat de frica, incat s-a intamplat.
Trecuse ceva vreme si inca se mai gandea la el. Cam des, dupa parerea mea.
De mult simtea ca trebuie sa-i dea drumul, ca unei pasari varatice, pe cerul brazdat de nori prafuiti. Pasarea avea sa zboare, poate chiar fara sa se mai uite inapoi. Chiar isi impusese asta, sa-i dea drumul. Insa ceva, ca un magnet neobrazat si incapatanat, facea ca el sa ramana in amintirile care reveneau mereu in mintea ei, si-asa destul de aiurita.
Nu stia ce sa mai faca, si nu era nimeni care sa-i dea niste instructiuni.
Ea inca incerca sa afle cum functioneaza viata, pentru ca se pare ca nu-ti dau si manual de utilizare la livrare.
3 comentarii:
ai un talent. ce te inspira?
Viata. A mea si a celor din jur;;)
Dar frunza nu s-a uitat în jur ...în jurul ei sunt milioane de frunze care au o altă poveste, poate una chiar mai palpitanta ! Frunza ştie ?
Trimiteți un comentariu