Niciodata nu am crezut ca poate fi asa. Fericirea...
Ma doare sufletul, ma apasa ceva foarte greu in piept. E prima oara cand ma simt asa, cand sunt asa de fericita si... nu imi mai pasa de nimic!
Cand am realizat cati oameni sunt in jurul meu si ma iubesc! Sunt acolo indiferent ce ar fi, stiu ca nu o sa raman singura in intuneric niciodata. Cand sunt trista si am impresia ca nu mai conteaza nimic, ei sunt acolo si imi redau viata inapoi. Alaturi de ei am realizat ca viata merita traita din plin, ca niciodata nu se termina, ca atunci cand cred ca asta e sfarsitul, e doar inceputul! Niciodata nu se termina, si e incredibil de frumos, cum nu si-ar inchipui cineva vreodata.
Da! Pot sa spun ca iubesc, asta e iubirea. Asta e prietenia, astea-s lucrurile care conteaza si fara de care nu poti sa treci prin viata. Pentru ca daca treci prin viata fara sa simti asa ceva, ai trait aproape degeaba!
Ma tot gandesc, si nu imi dau seama cand am ajuns sa am asa o comoara mare. Cand am devenit eu asa mare... Cand am ajuns sa merit eu asa ceva?
Si toti anii astia care au trecut. Credeam ca nu valoreaza nimic, ca au trecut degeaba si eram tare nemultumita de mine, de tot!
Dar acum imi dau seama. Atatea amintiri, atatea lucruri frumoase, atatea foi scrise, pline de ganduri minunate, pline de sperante si vise! Atatea imagini si..parfumul fiecarei amintiri, fiecarui an trecut...
Asta conteaza, astea te fac om.
Intr-adevar, e tare frumos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu