Furtuna trecatoare

Totul se invartea in jurul ei aiurea. Intreg pamantul, si nu parea sa aiba de gand sa se opreasca prea curand. Nu pana nu o ametea de tot. Gandurile ei incepusera sa o ia razna, pana s-au amestecat aproape in totalitate. Totusi, ceva din ele parca mai deslusea, un singur lucru.
Acum, cand trebuia sa fie vesela, sa se simta bine, tocmai acum s-a gandit si el sa apara in gandurile si in toata fiinta ei.
De ce? De ce nu o lasa in pace?! Abia mai simtea pamantul sub picioare, abia isi mai dadea seama de existenta ei, insa el insista. Nu vroia sa plece din mintea si gandurile ei nicicum.
In jur, totul continua sa-si urmeze drumul firesc, iar ea se simtea aiurea din cauza ca ramanea in acelasi loc, fara sa-si dea seama.
In tot acest timp nu isi daduse seama ca a ramas tot acolo, tot asa.
Acum se simtea ciudat. Acum, cand intelegea ce s-a intamplat in tot acest timp cu ea. Se simtea anesteziata. Niciodata nu a crezut ca o sa ajunga asa. Nu asa vroia sa fie. Vroia sa fie treaza, constienta de ce se intampla. Asta de acum nu era ea. Cel putin nu de-a intregul. Asta era doar o parte mai ascunsa, ce-a mai ascunsa, de a carei existenta nu stia nici chiar ea.
Partea asta nu stia ce sa faca, era confuza. Nu stia cum sa treaca mai departe.
Toti oamenii din jurul ei...niste necunoscuti. Toate sentimentele din ea, zbatandu-se sa iasa din cusca...n-aveau nicio sansa.
Parca era pe alta lume.
Acum mai mult ca oricand trebuia sa se stapaneasca, sa treaca peste asta.
Pana data viitoare...