Gone but not forgotten

Statea si se uita la ea ca pocnit. Nu-i venea sa creada. Atat timp! Ce o sa faca atat timp fara ea?
Acum mai mult ca niciodata simtea o nevoie usturatoare de a fi langa ea, de a stii ca e acolo. Si ea tocmai acum trebuia sa plece.
Sigur, se va intoarce, dar pana atunci el ce o sa faca?
I se parea o eternitate. O eternitate in care nu se putea multumi decat cu vocea ei. Vocea care ii facea inima sa tresara de fiecare data, chiar si dupa atat timp.
Si poze. Poze in care putea sa se holbeze la mutrisoara aia zambareata, cu fiecare trasatura pe care o adora.
Dar asta o sa-l faca doar sa-si doreasca mai mult sa fie langa ea.